Plângeţi cu mine, ploi de toamnă

Cu faţa spre cer şi ochii pustii
Mai caut o lacrimă. Sunt seci!
Doar norii de toamnă, târzii,
Să-mi plângă faţa cu stropii lor reci.

Plângeţi cu mine, ploi de toamnă,
Că nu mai am vise şi totul mă doare.
Căutând în zadar frumoasa mea doamnă,
Călcat-am pe suflet şi rupt-am o floare.

În urma ta, eu am rămas plângând
Şi adunam în pumn petale zdrobite,


Îmi blestemam privirea în gând,
Doar ea-i vinovată, fugind din orbite.

Acum s-a întors, dar ochii sunt goi
Şi chipu-ţi s-a şters ca pânza spălată,
Bătută de vânt şi-udată de ploi,
Fără culori. Ici-colo, de lacrimi pătată.

Aş plânge şi acum, dar doar pentru tine,
Căci norii cei reci chipul ţi-l poartă
Şi stropii sunt lacrimi, şi vântul suspine
Ce-ţi iasă din piept, blestemul de soartă.

Aflat-ai şi tu, dar mult prea târziu,
Că vorbe ce-ai spus aveau să mă doară,
Ele fiind reci, ca apa din râu,
Şi grele ca piatra de moară.

Acum e-n zadar să batem la porţi,
Căci inima chei nu mai are;
Ochii au secat şi parcă sunt morţi,
Şi-n tine văd doar sarea din mare.


poezie, poezii, poezii de dragoste,  ganduri,  sentimente, trairi,  asezate in versuri . Dance Ioan