luni, 30 aprilie 2012

Regina noptii

E noapte şi ceru-i plin de stele.
Pe o cărare, printre fagi,
Doar eu şi raza lunii,printre crengi,
Mergeam agale.

Mergeam încet,cu paşi mărunţi,fără un ţel anume,
Cu faţa-n lacrimi şi sufletul pustiu, mă ascundeam de lume.
Eram cuprins de-un dor nebun de fiinţa cea iubită,
De ochii albaştri, de al ei păr şi de a ei guriţă.

Ştiam că sufăr în zadar şi fără alinare.
Nu am s-o văd, decât în gând, ştiam că nu apare.
Dar simt deodată un fior, o adiere rece.
Un glas suav ca de copilă imi spune, la ureche:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...