joi, 7 februarie 2013

la tarmul inimii



pe malul marii, de vant involburata,
cu ochii plansi,cu paru-n vant,
pe-un colt de stanca, cu fata-nspre pamant,
statea plangand o fata.

plangea cu-amar,
plangea de dor,
caci sufletul, neascultator,
se-ndragostise de-un hoinar.

o lacrima din ochi frumosi,
din suflet bun, de fata,
aluneca pe obraz, in jos,
in marea-nvolburata.

dorul care-l poarta-n ea,
e-un dor dulce, e dor mare,
si simte ca nu are loc
in netarmurita mare.

poarta-n ea iubire,
un colt de suflet si durere,
si-ar vrea, cu disperare,
sa se topeasca-n tulburata mare.

dar ochii din care s-a nascut ii dau indemn,
pe ale marii valuri inspumate,
ea grabnic sa se-ndrepte
spre indepartatul tarm.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...