vineri, 29 martie 2013

Suflet ingenunchiat




Incerc din rasputeri sa ma ridic
Sa-mi smulg genunchii din tarana
Sa pot iubi, macar un pic
Sa simt din nou cum inima suspina,

Dar in zadar, caci pieptul s-a golit
Ca o caverna de duhuri bantuita,
Din care sufletul c-o amintire a fugit,
Lasand in urma o minte chinuita.

Il leg cu lanturi si-l tarai dupa mine
Ca un hingher ce-l duce catre cusca,
Dar el ma latra si urla ca un caine
Si-arata coltii si inima mi-o musca.

Degeaba-i spune mintea ca esti o amintire
Ce s-a jucat cu el de-a dragostea nebuna,
Ca-i orb si tont si-i inca-n nesimtire
Si-a fost lasat sa zaca in tarana.

Incet, incet, a obosit in lant sa se mai zbata
Si sta ingenunchiat, spunand o rugaciune:
Sa nu-l inchid in lumea-ntunecata,
Sa-l las sa aduca o raza de la tine.


poezie, poezii, poezii de dragoste,  ganduri,  sentimente, trairi,  asezate in versuri. Dance Ioan
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...